Continuare de Aici

Am încheiat articolul anterior cu mențiunea Candidez ..., și în urma unei așa zise discuții (cu greu o pot numi așa) cu BattleHero chiar sunt oficial candidat la Președinția României doar că:

Eu candidez la un loc pe o bancă din fața sediului de votare și nimic mai mult, am literalmente zero interes pentru zona asta a politicii și prefer să las rechinii să se sfâșie singuri între ei, decât să-i ajut.
Mă și văd peste ani de zile când o să mă întrebe nepoata care e punctul culminant din viața mea o să zic: e... medalia aia de CP, aia (duh..), da stai că eu visam aici urât da nu e coșmarul meu așa că trec peste!

O să fiu însă prezent, nu la vot că nu am ce vota la candidat unic (evident, că tot unic e și acum băietu!) pentru că în primul rând vreau să văd clonițele cum dau cu subsemnatul la urne și poate prind vreo una două așa, din alea mai amărâte, să încerc un exorcism pe ele (asta chiar nu am făcut niciodată virtual, deci trebuie încercat, e musai!).

Mai apoi avem de o vreme un mare breaking news cu nesimțitu de mine care a insultat 80% din populația acestei mărețe țări virtuale (morții și clonele nu știu dacă se pun, studiul e probabil făcut de americani sau enlglezi că numai dânșii au asemenea ocupații din plictiseală și de asemenea demonstrează atâta acuratețe științică). Știrea la care fac referire a fost mestacată, răsturnată, rostogolită și împachetată de toate trusturile media virtuale, ca o vizibilă dovadă de democrație (nimeni nu mișcă în front că trag!) și evident și eu ca tot omul o consider evident corectă (dacă așa a zis presa, cine sunt eu să mă opun, or știi ei ceva, că doar nu le scot din burtă și nici știrea nu a fost retractată). 
Aici e o poveste veche tare: soțul îi tot spune nevestii că e fel și chip, zi de zi, lună de lună, an de an. Și femeia plânge mereu și își face singură rău, ea știe că nimic nu e adevărat și de aia o și doare doar că după o vreme se satură de atâta supărare și se duce și ea cu cine vrea și unde vrea și tot așa. Și după când soțul o face în fel și chip (că nu se oprise) pe ea deja o durea undeva, știa singură deja că e, el era în plus acuma! 
După firul acestei povești nemaipomenite (adică pariu bat că e prima dată când e pomenită aici  ) am și eu supărările mele cu știrea aia senzațională și mă întreb bă dar dacă unii nu au citit, dacă alții nu au înțeles sau cine știe poate nu-s toți așa supărăcioși, deci aici e o problemă, trebui să rezolvăm neapărat că altfel e o problemă gen mint poporul cu televizorul și mie nu-mi place așa ceva, mai ales că stă în mine să îndrept situația.
O să vă uitați mirați, cum? Păi cum adică, cum? Nu v-am zis că vreau un loc pe o bancă din parcul de lângă ghena de vot (pardon urnă, că de bani de închiriat spațiu de unde? așa sub cerul liber privind la stele se votează vise, de fapt coșmaruri care ne vor băntui toată viață, sau deloc în anumite cazuri), păi nu-l vreau degeaba, îl vreau pentru că așa pot să mă întâlnesc personal cu fiecare din cei 80% jigniți de mine și toți îmi pot transmite reciproca sau îmi pot spune că nu e așa și dacă există categoria doi soluția e simplă îi dracesc personal să mă asigur și gata am rezolvat știrea.
O putem și îmbunătăți și restu de 20% pot veni la mine să-i drăcesc și pe ei să nu zică după aia cineva că vai eu discriminez! Nu se face așa ceva.

Cred că le-a mai venit inima la loc unora în momentul ăsta

Nu e necesar dar simt că trebuie să explic ceva: eu nu am jucat niciodată pentru medalii, ba chiar nu aș putea spune că joc nici pentru a îmi crește contul (îs activ, crește el singur nu-i bai, că nu imi e copil să-l am pe grijă și nici real ca să-l am pe conștință). Aici vor fi modificări viitoare!
Mai apoi am zis în articolul anterior că totul pentru mine e un deja-vu și nu prea am chef să retrăiesc aceleași amintiri, nu prea ar avea sens ciorba reîncălzită tot ciorbă e!
Și în final am luat deja decizia de a mă îndrept încet (dar sigur și inevitabil) spre ușa aia care mă așteaptă.
Pe cale de consecință urmează zile monotone cu train și work, la fight doar temporare așa că dacă mă vedeți pe undeva schimbați programul că eu nu eram acolo, lupta stafia mea, aș zice 1-2 slujbe pe săptămână sau cât timp am, statistica și soldele la lupi (prima consumă timp, a doua nu prea) și la partid doar la Congres o să am ceva treabă, că în final pentru asta l-am făcut dar și acolo îmi voi rezerva ultimul loc pe listă, pentru că și așa se votează mecanic deci ar trebui ajutați cei care nu au fost acolo să intre, că restu și-au epuizat voturile deja, părerea mea!
A și să nu uit poate la 2-3 săptămâni sau lunar un proiect ceva, nu de alta dar ar plânge cu lacrimi de crocodil detractari mei și mie mi s-ar încălzi inima rece și asta e inaceptabil!
Oricum ar fi să-mi pierd timpul, banii și să-mi stric și nervi pe un joc e chiar aiurea, deci îs 100% convins că o să le rezolv pe toate!

În final evident o să vă întrebați da di ci vi matale cu titlu ăsta UCD / Candidat Prezidențiale când faci asemenea glume să le stea inima pe loc la opozanți? Păi e simplu în viziunea mea oricine poate fi președinte pe un joc, nu e nevoie de doctorat sau nu știu ce altceva, doar de timp și dorință (ce îndrugă alții e doar o formă de elitism complet eronat și dus spre totalitarism, dar mulți au sărit gardul Doamne și oho câți mai fac baie în piscină!) astfel că scopul meu e să avem un candidat din partea partidului: cine vrea să candideze de la UCD să-mi trimită un mesaj și de restu mă ocup eu! 
Era necesar să prezint asta, pentru că altfel nu mă simțeam bine, nu-mi place să mint 

Edit: era să uit ceva, dacă e cineva care vrea să-mi transmită un mesaj de bine sau de rău, dacă vă pot ajuta cu ceva ș.a.m.d., nu vă oprește nimeni să îmi scrieți un mesaj privat! Răspund la toate și vă asigur că o fac decent!
Spor!