Published in Romania - Social interactions and entertainment - 14 May 2024 11:19 - 11
Sasha TD la taste, HAM!
Ieri s-a intors tata dintr-o expeditie. A bifat mai multe varfuri printre care primul si al treilea ca inaltime din Romania. Am fost cam suparata pe el ca nu m-a luat si pe mine dar, in cursul zilei de azi, mi-a povestiti tot ce s-a intamplat si m-am linistit ca oricum nu puteam sa fac un asemenea traseu, chiar daca eram OK cu piciorusul meu. Dar sa va zic cum a decurs toata distractia asta...
Vineri dimineata, tata a fost luat in Titanic aka Gater, de prietenul lui mai mic, mai chel si mai putin, spre deloc frumos, sa-i zicem Barbosul, pe parcursul relatarii mele.
- Tata, Barbosul se striga dupa el pe traseu, daca bine imi aduc aminte?
- Da, da, si Barbosul printre alte apelative.
Asa ca au plecat ei cu Mocanita (ca se putea fuma in ea, spre deosebire de Furia Alba) spre Cluj unde ii astepta fratele negru a lui tata. Dupa o simpla si banala livrare de corp de mobilier, care s-a transformat intr-o pogorare de sfinti si minezai, urmata de o demontare si remonatare a acelui simplu corp de mobilier, au lasat Mocanita si s-au urcat in Furia Alba a fratelui negru. Inainte de caderea serii...aici fac o paranteza si revin...voi stiati ca in Arges seara cade, nu se lasa, ca in Maramures, deoarece in sud toate lucrurile se intampla cu o rapiditate mai mare decat in ardeal...la noi se lasa seara, la ei cade seara. Si revin...inainte de caderea serii au ajuns si ei la destinatie.
Prinsi in mreajele locului in care se aflau, pac, pac, au despachetat rapid, pac, pac au pregatit focul, carnea si la putin timp a ajuns si un prieten foarte bun de al lui tata, care a venit cu o specialitate de a lui. Totul s-a intamplat cu o rapiditate specifica zonei, cat ai zice "pastrama de oaie"!
Si pe aceasta cale, tata tine sa ii multumeasca lui Radu pentru acea excelenta pastrama de oaie. Sa ne intelegem, tata nu mananca oaie de loc, dar a facut fericita "greseala" sa guste din aceasta specialitate. Satul fiind, nu s-a mai putut opri. A invatat si secretul de a manca o pastrama de oaie si s-a declarat fan al acestei specialitati. Acum m-a facut curioasa si pe mine...Radu, multumesc frumos!!!
A doua zi, dis de dimineata s-au pornit spre traseu. Zic spre, deoarece de la locul cazarii pana la Stana lui Burnei ii despartea un drum forestier de doua ore de parcurs cu masina. Noroc ca s-au trezit de dimineata, ca au prins loc de parcare doar la 100-200 de metrii de itinerar. Si a inceput drumetia...si ce drumetie...
Din ce mi-a explicat tata, "usurinta" acestui traseu consta in faptul ca partea cea mai dificila e exact la inceput, cand esti odihnit. Ei bine, de la stana lui Burnei se vedea o cascada care cadea pe un perete aproape vertical. Mno, sa ne intelegem, cascadele cad cam peste tot, ca de aia sunt cascade. Chiar si in Maramures cad...nici macar aici nu poti sa zici: "am inceput de la locul in care se LASA cascada" Si a inceput urcarea pe langa cascada,
Si dai, si urca, si gafaie, si mai fa o pauza, si gafaie din nou, si urca. Cei 3 crai repede si-au facut prieteni printre cele cateva zeci de persoane cu care urcau in tandem. Ba ii depaseau, ba erau depasiti in timp ce se odihneau si tot asa.
Cum poti sa motivezi o persoana super obosita, pe care curge transpiratia pe ea, are o fata schimonosita de dureri si poarta un tricou alb cu emblema de la Dinamo? Te ridici de langa ea, ii zambesti si incepi urcusul strigand peste umar: FORTZA STEAUA! Rasete din toate partile.
La un moment dat s-a terminat si escaladatul cascadei si ajungem la izvorul ei de unde, la un unghi ametitor de abrupt se vedea valea Rea si stana lui Burnei de unde am inceput. Sclipeau de la soare sutele de parbrize care s-au strans intre timp de-a lungul vaii. In jos se vedea valea, in fata un platou enorm care era inconjurat de varfurile m-tilor Fagaras. Undeva in stanga fata, in departare, se vedeau varfurile pe care cei 3 crai voiau sa le ciuruiasca.
Si a inceput plimbarea si relaxarea dupa primul urcus. Si normal ca au inceput din nou glumele si rasetele. Mare i-a fost fericirea Barbosului, cand am dat de cei 5 magarusi de pe platou. Intrunire de familie, nu alta! Si-a impartit merele cu ei, au facut o poza de familie si chiar ne-a lasat sa facem poza cu verisorul lui mai mic. E super de treaba omuletul asta al nostru. Puiucu il mai alintau tata si fratele lui.
Au trecut de Iezerul Triunghiular si au inceput din nou urcusul de creasta, pana au ajuns la saua Vistei. De aici se anunta o urcare sustinuta de 1 ora pana la Vistea Mare. Asa ca s-a facut o pauza de sandwich pentru unii si de story pe instragram pentru altu'.
Vistea Mare o vedeai in fata, ma rog...in fata-sus, relativ aproape, dar chiar a fost nevoie de o ora, cu tot cu pauze, sa ajungi la varf. De aici se vedeau sutele de persoane care inca erau pe traseu, pe platoul de sub noi. O aglomeratie de nedescris era si in fata noastra si in spatele nostru.
La Vistea Mare nu s-a stat mult, doar pozele de pe al treilea varf ca inaltime din Romania, si s-a pornit spre vf. Moldoveanu. La momentul asta, am inteles de ce eu nu puteam veni cu tata si muntomanii lui. Intre Vistea Mare si Moldoveanu e o portiune in "V", foarte abrupta, in care cobori de pe Vistea si urci pe Moldoveanu, direct pe stanca. Pe anumite portiuni sunt si lanturi de care sa te poti tine. Nu se compara cu ce poti gasi in Piatra Craiului, doar ca, pe anumite portiuni, esti practic pe stanca tinandu-te de lanturi, fara poteca pe care un patruped ar putea calca.
Si momentul mult asteptat de tata, si nu numai, nu s-a lasat mult asteptat. Vf. Moldoveanu ciuruit! Tata mi-a marturisit ca, dupa un apel video, cu o panorama de 360 de grade, cu toti din jurul lui, i-au dat lacrimile instant. Pur si simplu. Atat de spectaculoasa era privelistea din jur si atat de imposibil de jos era totul!
A urmat o pauza bine meritata, un ciocnit de shoturi pe acoperisul Romaniei si s-a inceput coborarea si urcarea spre Piscul Rosu si vf. Galbena. Printesa noastra razboinica, fiind mai micuta si agera, a luat-o la vale. Nu mult i-a trebuit pana sa fie incetinita, atunci cand se apropia de cate un grup, de "urari", venite din spate, de genul:
- Nu ii dati la Barbos de mancare, daca va cere!
- E prima zi cand l-am scos de la circ, fiti blanzi cu el!
- Nu ii cereti sa va faca poze, ca isi face selfie pentru story!
Dupa cam o ora de rasete pe creasta muntilor Fagaras, s-a ajuns si la vf. Galbena, de unde a inceput coborarea. Au plecat 3, la coborare erau deja zeci de persoane care se cunosteau si radeau impreuna, cand se intersectau pe traseu. Cam asta e spiritul pe munte.
Ajunsi la lacul Galbena, prilej de alta pauza si, bineinteles de poze pentru cei din jur. Lumea a fost avertizata in prealabil sa nu ii ceara printesei noastre sa le faca poze, pentru ca isi facea selfie cu telefoanele lor. Totusi a fost lume care a mai riscat...Cred ca e plin instagramul cu selfiuri ale printesei...
Dupa turma de oi, deja se auzea valea in care au parcat masina, cum curge. S-a mai trecut de o cascada, s-a ajuns la jnepeni si pini si s-a intrat in padure. Cum a fost prima urcare, asa a fost si coborarea. Auzeai raul din vale cum curge dar nu vedeai valea. Si cobori printre radacini, te tii de copaci, te tii de crengi, cobori, picioarele iti sunt obosite, iti simti genunchii, cobori, ca nu ai ce face.
Din ce mi-a zis tata, a fost cel mai spectaculos traseu facut si trait de pana acum. S-a ras enorm de mult, au fost portiuni dificile, a fost efort sustinut, au fost persoane care si-au infrant raul de inaltime si au reusit sa ajunga pe K1 al Romaniei, a fost totul la superlativ si imi pare rau ca nu am cum sa ajung acolo vreodata in viata mea de catelandra. Dar voi puteti!
Weekendul urmator tata va asteapta pe vf Negoiu, al doilea ca inaltime, dupa care ne intalnim iar pe plaiuri locale, unde sper sa particip si eu.
Pana atunci, va pup scurt pe botic!
HAM! HAM! HAM!
Ieri s-a intors tata dintr-o expeditie. A bifat mai multe varfuri printre care primul si al treilea ca inaltime din Romania. Am fost cam suparata pe el ca nu m-a luat si pe mine dar, in cursul zilei de azi, mi-a povestiti tot ce s-a intamplat si m-am linistit ca oricum nu puteam sa fac un asemenea traseu, chiar daca eram OK cu piciorusul meu. Dar sa va zic cum a decurs toata distractia asta...
Vineri dimineata, tata a fost luat in Titanic aka Gater, de prietenul lui mai mic, mai chel si mai putin, spre deloc frumos, sa-i zicem Barbosul, pe parcursul relatarii mele.
- Tata, Barbosul se striga dupa el pe traseu, daca bine imi aduc aminte?
- Da, da, si Barbosul printre alte apelative.
Asa ca au plecat ei cu Mocanita (ca se putea fuma in ea, spre deosebire de Furia Alba) spre Cluj unde ii astepta fratele negru a lui tata. Dupa o simpla si banala livrare de corp de mobilier, care s-a transformat intr-o pogorare de sfinti si minezai, urmata de o demontare si remonatare a acelui simplu corp de mobilier, au lasat Mocanita si s-au urcat in Furia Alba a fratelui negru. Inainte de caderea serii...aici fac o paranteza si revin...voi stiati ca in Arges seara cade, nu se lasa, ca in Maramures, deoarece in sud toate lucrurile se intampla cu o rapiditate mai mare decat in ardeal...la noi se lasa seara, la ei cade seara. Si revin...inainte de caderea serii au ajuns si ei la destinatie.
Prinsi in mreajele locului in care se aflau, pac, pac, au despachetat rapid, pac, pac au pregatit focul, carnea si la putin timp a ajuns si un prieten foarte bun de al lui tata, care a venit cu o specialitate de a lui. Totul s-a intamplat cu o rapiditate specifica zonei, cat ai zice "pastrama de oaie"!
Si pe aceasta cale, tata tine sa ii multumeasca lui Radu pentru acea excelenta pastrama de oaie. Sa ne intelegem, tata nu mananca oaie de loc, dar a facut fericita "greseala" sa guste din aceasta specialitate. Satul fiind, nu s-a mai putut opri. A invatat si secretul de a manca o pastrama de oaie si s-a declarat fan al acestei specialitati. Acum m-a facut curioasa si pe mine...Radu, multumesc frumos!!!
A doua zi, dis de dimineata s-au pornit spre traseu. Zic spre, deoarece de la locul cazarii pana la Stana lui Burnei ii despartea un drum forestier de doua ore de parcurs cu masina. Noroc ca s-au trezit de dimineata, ca au prins loc de parcare doar la 100-200 de metrii de itinerar. Si a inceput drumetia...si ce drumetie...
Din ce mi-a explicat tata, "usurinta" acestui traseu consta in faptul ca partea cea mai dificila e exact la inceput, cand esti odihnit. Ei bine, de la stana lui Burnei se vedea o cascada care cadea pe un perete aproape vertical. Mno, sa ne intelegem, cascadele cad cam peste tot, ca de aia sunt cascade. Chiar si in Maramures cad...nici macar aici nu poti sa zici: "am inceput de la locul in care se LASA cascada" Si a inceput urcarea pe langa cascada,
Si dai, si urca, si gafaie, si mai fa o pauza, si gafaie din nou, si urca. Cei 3 crai repede si-au facut prieteni printre cele cateva zeci de persoane cu care urcau in tandem. Ba ii depaseau, ba erau depasiti in timp ce se odihneau si tot asa.
Cum poti sa motivezi o persoana super obosita, pe care curge transpiratia pe ea, are o fata schimonosita de dureri si poarta un tricou alb cu emblema de la Dinamo? Te ridici de langa ea, ii zambesti si incepi urcusul strigand peste umar: FORTZA STEAUA! Rasete din toate partile.
La un moment dat s-a terminat si escaladatul cascadei si ajungem la izvorul ei de unde, la un unghi ametitor de abrupt se vedea valea Rea si stana lui Burnei de unde am inceput. Sclipeau de la soare sutele de parbrize care s-au strans intre timp de-a lungul vaii. In jos se vedea valea, in fata un platou enorm care era inconjurat de varfurile m-tilor Fagaras. Undeva in stanga fata, in departare, se vedeau varfurile pe care cei 3 crai voiau sa le ciuruiasca.
Si a inceput plimbarea si relaxarea dupa primul urcus. Si normal ca au inceput din nou glumele si rasetele. Mare i-a fost fericirea Barbosului, cand am dat de cei 5 magarusi de pe platou. Intrunire de familie, nu alta! Si-a impartit merele cu ei, au facut o poza de familie si chiar ne-a lasat sa facem poza cu verisorul lui mai mic. E super de treaba omuletul asta al nostru. Puiucu il mai alintau tata si fratele lui.
Au trecut de Iezerul Triunghiular si au inceput din nou urcusul de creasta, pana au ajuns la saua Vistei. De aici se anunta o urcare sustinuta de 1 ora pana la Vistea Mare. Asa ca s-a facut o pauza de sandwich pentru unii si de story pe instragram pentru altu'.
Vistea Mare o vedeai in fata, ma rog...in fata-sus, relativ aproape, dar chiar a fost nevoie de o ora, cu tot cu pauze, sa ajungi la varf. De aici se vedeau sutele de persoane care inca erau pe traseu, pe platoul de sub noi. O aglomeratie de nedescris era si in fata noastra si in spatele nostru.
La Vistea Mare nu s-a stat mult, doar pozele de pe al treilea varf ca inaltime din Romania, si s-a pornit spre vf. Moldoveanu. La momentul asta, am inteles de ce eu nu puteam veni cu tata si muntomanii lui. Intre Vistea Mare si Moldoveanu e o portiune in "V", foarte abrupta, in care cobori de pe Vistea si urci pe Moldoveanu, direct pe stanca. Pe anumite portiuni sunt si lanturi de care sa te poti tine. Nu se compara cu ce poti gasi in Piatra Craiului, doar ca, pe anumite portiuni, esti practic pe stanca tinandu-te de lanturi, fara poteca pe care un patruped ar putea calca.
Si momentul mult asteptat de tata, si nu numai, nu s-a lasat mult asteptat. Vf. Moldoveanu ciuruit! Tata mi-a marturisit ca, dupa un apel video, cu o panorama de 360 de grade, cu toti din jurul lui, i-au dat lacrimile instant. Pur si simplu. Atat de spectaculoasa era privelistea din jur si atat de imposibil de jos era totul!
A urmat o pauza bine meritata, un ciocnit de shoturi pe acoperisul Romaniei si s-a inceput coborarea si urcarea spre Piscul Rosu si vf. Galbena. Printesa noastra razboinica, fiind mai micuta si agera, a luat-o la vale. Nu mult i-a trebuit pana sa fie incetinita, atunci cand se apropia de cate un grup, de "urari", venite din spate, de genul:
- Nu ii dati la Barbos de mancare, daca va cere!
- E prima zi cand l-am scos de la circ, fiti blanzi cu el!
- Nu ii cereti sa va faca poze, ca isi face selfie pentru story!
Dupa cam o ora de rasete pe creasta muntilor Fagaras, s-a ajuns si la vf. Galbena, de unde a inceput coborarea. Au plecat 3, la coborare erau deja zeci de persoane care se cunosteau si radeau impreuna, cand se intersectau pe traseu. Cam asta e spiritul pe munte.
Ajunsi la lacul Galbena, prilej de alta pauza si, bineinteles de poze pentru cei din jur. Lumea a fost avertizata in prealabil sa nu ii ceara printesei noastre sa le faca poze, pentru ca isi facea selfie cu telefoanele lor. Totusi a fost lume care a mai riscat...Cred ca e plin instagramul cu selfiuri ale printesei...
Dupa turma de oi, deja se auzea valea in care au parcat masina, cum curge. S-a mai trecut de o cascada, s-a ajuns la jnepeni si pini si s-a intrat in padure. Cum a fost prima urcare, asa a fost si coborarea. Auzeai raul din vale cum curge dar nu vedeai valea. Si cobori printre radacini, te tii de copaci, te tii de crengi, cobori, picioarele iti sunt obosite, iti simti genunchii, cobori, ca nu ai ce face.
Din ce mi-a zis tata, a fost cel mai spectaculos traseu facut si trait de pana acum. S-a ras enorm de mult, au fost portiuni dificile, a fost efort sustinut, au fost persoane care si-au infrant raul de inaltime si au reusit sa ajunga pe K1 al Romaniei, a fost totul la superlativ si imi pare rau ca nu am cum sa ajung acolo vreodata in viata mea de catelandra. Dar voi puteti!
Weekendul urmator tata va asteapta pe vf Negoiu, al doilea ca inaltime, dupa care ne intalnim iar pe plaiuri locale, unde sper sa particip si eu.
Pana atunci, va pup scurt pe botic!
HAM! HAM! HAM!
Support
Comments (11)
Pentru poze, dati click pe Sasha TD (la inceputul articolului) si mergeti in istoric la data de 4 septembrie 2023
Nice story
Am fost și eu pe K1 din Danemarca, denumit impunător Muntele Cerului (Ejer Bejer - locația) la altitudinea impunătoare de 170 m ))))
)))) 
Frumos, votat... desi apar in articol doua nume care dupa '90 ar fi trebuit sa dispara de pe fata pamantului si nici macar sa nu mai fie rostite vreodata 
Mno...m-ai facut curios! Care sunt alea doua nume?
v+s can u make english versions?
Cele 2nume sunt cca steaua și dinamo
@Dellex, posibil ))))
))))frumoase poze
Merci @OchiReci, atat m-a lasat sa incarc. Pozele sunt mult mai multe.
